Ingerul nu si-a batut joc foarte tare de corpul meu. Oscilam intre 14 si 16 kilograme cu vreo 2 saptamani inainte de termen, dupa care nu m-am mai urcat pe cantar, dar nici n-am mai adaugat mult, caci Ingerul a decis sa se nasca cu 10 zile inainte. In ritmul in care incepusem sa ma umflu in acea ultima luna de sarcina, ii multumesc.
M-am tinut sprintena toata perioada lunga de 9 luni, mancand mereu cat pentru unul singur si nu doi sau mai multi, slava domnului ca n-am avut pofte. Sala, yoga, bicicleta, apoi exercitii de intarit muschii abdominali de la doula, toate ma faceau sa ma simt slabuta. Doar Alex nu era de aceeasi parere.
Cand Ingerul a venit si au inceput sa curga pozele, am inteles de ce. Accidental pe langa un bebelus perfect camera prindea si cate o bucata de carne imperfecta, de obicei de dimensiune mare. Da’mare. A mea.
Apoi am inceput sa ma simt cu adevarat buldozer. Am reimprospatat dulapul, dupa ce am probat haine de diainte de sarcina ce-mi pareau aduse din copilarie, nici acum nu stiu cum puteam intra in ele inainte. Ma asteptam sa-mi creasca burta, fundul, sanii, dar si umerii cu spatele tot, la asta nu ma asteptam.
Kilogramele s-au dus natural pana la un punct, unul critic in care am decis ca trebuie sa pun osul la munca. De o saptamana si jumatate am un instructor personal de fitness, care ma cocoata si ma intinde, si ma alearga si ma masoara. In general dorm dusa noaptea de dupa, de parca as fi participat la un intreg marathon. Nici pe Inger nu-l mai aud.
Eram slaba, slaba, si apoi eram iar insarcinata, si trebuia sa nasc. Al doilea Inger. Si ma gandeam cum naiba s-a copt asa repede si ce-a fost in capul meu, tocmai acum cand imi gasisem si eu echilibrul sa mi se intample din nou. Visam adanc. Alex ca un tatic minunat ii daduse a doua masa de noapte la rand, in timp ce eu am dormit neintoarsa. Erau atat de draguti amandoi imbratisati, Tom si Chilly langa, as fi putut sa raman in usa dormitorului si sa-i privesc asa pe toti, baietii mei, pana dimineata.
No Comments