Parea ca face Printul crize de dentitie. Si da-i si plimba-l in brate. Desi balele si mancatul a tot ce exista in jur persista, de fapt il durea urechiusa. Am ajuns repede la medicul de familie, mintind ca suntem asa cu febra 39 de 7 zile (eram de numai una-doua). Evident, copilul otita. Dupa ei, trebuia sa-l mai chinui cinci zile, si apoi sa cer programare. Mamici de pretutindeni, ascultati-va insinctele! Ele nu mint niciodata, iar daca sistemul trebuie mintit – imi pare rau s-o spun, dar pentru siguranta copiilor vostri, faceti-o!
Printul urla ca din gura de sarpe cand ii bagam biberonul in gura. E inutil sa fac mea culpa de ce nu alaptez exclusiv ca toate mamele bune din lumea asta, nenorocita de mine. Lucrez 10 ore pe zi, de la 3 luni jumate ale lui Nathan, n-am putut prelungi nicium concediul de crestere copil. Lactatia scadea cu fiecare zi.
Pana la un punct. Stau acasa doua zile in plus pe langa weekend, ca sa-l intremez pe Nathan, ca nu-l primeau la gradinita cu febra. Si stai in pat dublu timp, cu tata-n gura (a lui:)), ca solide avem introduse doar o masa pe zi si cere mai mult cand se termina farfuria. Mi-era mila de el cum storcea si ultimele picaturi din sanul meu, si i-am multumit Providentei ca mi-a mai lasat niste stoc de lapte. E stiut ca la otita, de la presiune, nu le place biberonul.
Si cu iubire, lapte matern, mar cu para si antibiotice, am scapat vineri de otita.
Am lasat loc conjunctivitei. Amandoi rupti, hai la urgente la 3 noaptea (cu exageratul situatiei ca sa te primeasca acum si nu in cateva zile, ca am uitat sa va spun – pentru urgente trebuie sa iti faci programare).
Antibiotice si eu si Nathan, el e deja bine, pare ca e mai rzistent ca mine. Face sigur ceva bun si cresa asta, creste imunitatea copiilor.
Ar trebui sa merg si eu la cresa.
No Comments