Articole

Pentru toate celelalte exista MasterCard

July 24, 2013

In pregatirea mutarii pentru urmatorii trei ani, am dat in chirie garsoniera de lux unei domnisoare cochete, singura la parinti si de familie buna, 22 de ani, studenta la drept la particulara. Era asa hotarata ca n-am ezitat s-o supar sa nu semnez contractul, luni vine cu toti banii, pe sase luni in avans. Luni s-a logodit cu un american bogat si mi-a trimis, prin agenta imobiliara, un buchet somptuos de crini, pentru deranj. Apoi n-a mai dat nimeni de ea. Ma simt de parca DRC insusi a intrat la mine pe usa.

Nu va inchipuiti cate prostii strange omul intr-o garsoniera. Pregatind impachetarea, am inceput sa sortez lucrurile dupa criterii aflate de la altii plecati sau citite prin carti de eficienta personala. Murphy mi-ar fi spus continuarea, ca fix la o zi dupa ce le-am dat voi avea nevoie de ele.

Apoi un francez de la agentia de relocare a venit sa-mi evalueze bunurile din apartament. Au cutii si ambalaje speciale pentru orice, pana si camasile de pe umerase ajung in starea actuala la Amsterdam. A bifat vreo ora casute dupa casute intr-un formular de asesare, si s-a asigurat ca vaza mea de la Ikea nu este de valoare inestimabila ca sa-i faca pe comanda pentru transport cutie protectoare de lemn. Dau cheile si intr-o zi ambalarea e gata, serviciu inclus, aflu slava domnului ca nu trebuie s-o fac eu. Balamucului din apartament i-au fost alocati destui metri cubi ca sa ma pot muta cu catel si purcel. Doar ca de transportul vietuitoarelor ( al nostru si al pisicilor) trebuie sa ma ocup singura.
Asadar, Tom si Chilly au devenit cetateni europeni. O pastiluta de deparazitare, bagata pe gat cu pricepere, 2 vaccinuri fiecare si un microcip din silicon implantat in ceafa cu o mega-siringa cu presiune, ca sa fie citit in aeroport ca un produs de supermarket pe banda. Coduri de bare atasate in pasaport, poze noi, color facute la cap, din fata. Cutii speciale de transport in avion ca bagajul, sub scaunul din fata, transchilizante de dat la plecare ca sa nu planga precum copiii de la schimbarea presiunii din urechi.

Iar pentru acuratete in acte, eu si Alex am devenit oficial concubini. Ne-am prezentat la notar, imbracati frumos ca sa marcam momentul, cu martor si buletine de identitate. Citesc declaratia si intreb de ce trebuie sa semnez doar eu? Si de ce suna asa depravat termenul? “Ca asa-i legea in Romania si nu-i alta-n vigoare.” Si cand iesim pe usa, de parca uitasem sampania la pahar de plastic:”A! Si… concubinaj placut! “

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply