In pregatirea mutarii pentru urmatorii trei ani, am dat in chirie garsoniera de lux unei domnisoare cochete, singura la parinti si de familie buna, 22 de ani, studenta la drept la particulara. Era asa hotarata ca n-am ezitat s-o supar sa nu semnez contractul, luni vine cu toti banii, pe sase luni in avans. Luni s-a logodit cu un american bogat si mi-a trimis, prin agenta imobiliara, un buchet somptuos de crini, pentru deranj. Apoi n-a mai dat nimeni de ea. Ma simt de parca DRC insusi a intrat la mine pe usa.
Nu va inchipuiti cate prostii strange omul intr-o garsoniera. Pregatind impachetarea, am inceput sa sortez lucrurile dupa criterii aflate de la altii plecati sau citite prin carti de eficienta personala. Murphy mi-ar fi spus continuarea, ca fix la o zi dupa ce le-am dat voi avea nevoie de ele.
Iar pentru acuratete in acte, eu si Alex am devenit oficial concubini. Ne-am prezentat la notar, imbracati frumos ca sa marcam momentul, cu martor si buletine de identitate. Citesc declaratia si intreb de ce trebuie sa semnez doar eu? Si de ce suna asa depravat termenul? “Ca asa-i legea in Romania si nu-i alta-n vigoare.” Si cand iesim pe usa, de parca uitasem sampania la pahar de plastic:”A! Si… concubinaj placut! “
No Comments