M-am trezit inaintea ceasului, si chiar si inaintea lui Chilly, care se uita la mine mirat cu ochii inca nedezlipiti de somn. Azi e 9 Martie, ziua pe care o astept deja de trei saptamani, prima vizita la doctor, pentru ca cealalta “prima” nu se pune. Programarea la doctorul de familie nu s-a putut urgenta, caci “Daca sunteti insarcinata, sunteti insarcinata!” mi-a zis la telefon asistenta. Zau? “Doar in saptamana a cincea”, deci parca ar fi ceva normal, si poate astepta, si imi venea sa o strang de gat cu cablul prin telefon, caci pentru mine asta e evenimentul anului iar ea se comporta fara urma de entuziasm. Ma dreg la voce amintindu-mi ca sunt in Olanda.
“As vrea totusi sa vorbesc cu cineva.”
“Va poate suna doamna doctor Joi de la ora 16:00.”
“Nu, n-ati inteles, as vrea sa ma vad cu cineva.” Ci-ne-va. In carne si oase. Sa se uite la mine, poate sa ma consulte? Asa am auzit eu de prin Romania.
Vadit mirata, scormoneste de o programare intr-o saptamana. M-am dus cu Alex si cu carnetelul in mana, intrebarile scrise citet cu spatii intre ele pentru raspounsuri, si loc in fata ca sa bifez daca s-au bifat.
Am tinut sa-i explic doamnei doctor inca de la inceput ca vin din Romania, dintr-o cultura inapoiata, si sa ma inteleaga daca am niste prejudecati cu privitre la nastere si ingrijirea prenatala. Mai exact, as vrea sa nasc la spital cu un doctor, nu acasa in sufragerie cu moasa, pe jazz si betigase mirositoare.
Ne-am imprietenit. Si asa am ajuns, cu un telefon si o trimitere exceptionala, la spitalul municipal din Amsterdam.
No Comments