Water baby on board

“Cum sa-l dai la înot asa mic, ce ai înnebunit?” Pai mai nebuna sunt ca vroiam sa il nasc in apa, si mai mult, știți ca a stat intr-un fel de apa aproape noua luni? Se zice ca acolo ii e cel mai bine (bineînțeles, acum e cel mai bine la surfer in brațe, sa nu care cumva sa zic altceva).

Am făcut research, am google-it zile-n șir, si am ieșit câștigătoare cu un nr de telefon la care mi-a răspuns o tipa cu voce vesela, deloc olandeza dupa accent. Am povestit 45 de minute. De fapt, n-o mai opream, ca la fiecare întrebare punctuală de mama responsabila avea in spate o întreaga poveste, si una de ti-era mai mare dragul sa asculți. Fie-su are 3 ani si înoată de la cateva zile, sau, ma rog, e purtat in brațe de ei in apa, pana cand la 9 luni ajunge de înoată singur un bazin, pe deasupra si pe dedesubt. Nu vreau sa-l fac chiar campion pe al meu, dar surfer da. Iar cu cat lucrurile se învață mai de devreme, se prind mai usor si mai natural, am băgat eu de seama in astea 7 saptamani cu Nathan. 

Si am inceput. 10 ședințe săptămânale, 30 de minute in apa, bebe si un părinte. Plin de bebi si plin de părinți (maxim 10 perechi la număr) si un instructor de belea, care cânta si zburda 30 de minute mai ceva ca o educatoare. Nu stiu care din noi se distrează mai bine – părinții sau copiii, dar instructorul se simte bine cu siguranța. 

Si in cerc, plimbandu-ne prin apa, ne-am ținut pruncii si i-am tras si i-am împins, si i-am udat, si i-am învârtit si le-am cântat. Unii urla cat ii tin plămânii, un pic, si-apoi tac subit atrași de-o imagine cu broscuțe, de o oglinda in care se vad pe ei înșiși, sau de un refren cu Humpty Dumpty, pe care n-as fi crezut sa-l invoc cu atâta aplomb.

Suntem in grupa mică, înotători pana la 12 luni. Noi intre cei mai mici, dar ne descurcam. Am intrat sub apa ultima oară, si parca ne place mai mult ca deasupra ei. Poate sa fie mândru tati.