Ta-su surfer, un zeu al apelor, doarme noaptea in cada, era de așteptat ca la 7 saptamani printul sa înceapă cursuri de înot. Dau sa caut, netu-i mare, bebe-i mic. “Cum sa-l dai la înot asa mic, ce ai înnebunit?” Pai mai nebuna sunt ca vroiam sa il nasc in apa, si mai mult, știți ca a stat intr-un fel de apa aproape noua luni? Se zice ca acolo ii e cel mai bine (bineînțeles, acum e cel mai bine…
Am primit cadou la baby shower o barza de fetru, destul de hiddoasa de felul ei (de marime naturala, arata de parca ar fi moarta). Cica se pune pe geamul sufrageriei sa se vada din exterior, semn ca aici s-a nascut prunc. Apoi cu litere de-o schioapa, in roz sau albastru, dupa caz, se scrie ceva dedesubt (de obicei numele copilului). Am avut o dilema unde s-o protapesc, astia din Olanda n-au luat in calcul la fabricatie ca expatii au…
Si e facuta. Il am la san, in brate, in patul lui, in patul meu. Il am, si e tot timpul. Va fi si mai si cand pleacă mama, număr zilele rămase cu niscaiva spaima. După, probabil potopul. Ca nici cu cel mai cuminte copil din lume, creșterea de prunci nu-i treaba ușoară. Declar după ce mi-a luat o luna sa-mi reinstalez pe telefon aplicațiile pierdute cand s-a resetat aparatul (evident cu fix doua zile înainte sa nasc). Am rămas fără…
Si-a facut al de sus pomana, si dupa asa chinuri ale facerii, mi-a dat o cumintenie de copil, de vorba lu’nasi-mea, exista doar in filme. Puiul de om a dormit continuu prima noapte, de ne trezeam sa vedem doar daca mai rasufla (ca de miscat nici nu putea fi vorba), iar de hranit nu ma-ncumetam eu inca. Dimineata a venit Rebecca, o tanti corpolenta imbracata-n roz, cu privire blanda si fara miros, care-l manuia pe Nathan ca pe lunceag. Eu…
Ce mai faceți? Vroiam sa va salut, ca m-am tot gândit la voi (si probabil si voi la mine, ca mi se apropie sorocul:)). Toate bune pana acum, sarcina mea a mers extraordinar, doar cu capul am dus-o mai rău:) ca deh…daca gândești mult si o întorci pe toate fetele da cu virgula..dar acum suntem bine si abia astept sa se termine o data, sa il vad, sa dau jos burtoiul asta inconfortabil si sa pot fi din nou om…
Nu mi-a placut. Dar daca as putea sa dau timpul inapoi si sa mai aleg o data, as alege tot nasterea naturala. E o experienta extraordinara din toate punctele de vedere. Da, doare, chinuie, vrei sa mori de cateva ori. Si chia asa, merita fiecare secunda, pentru ca apoi sa-l tii in brate pe piept, tu invingatoare si el cel mai mic si mai pretios om din lume. Jurnalul de mai jos este scris de doula mea, si ma bucur…
Ma gasesc intr-o noapte, in primele de alaptat, singura cu el in camera lui (barbatul evident sforaind in celalalt dormitor). Il tin in brate incercand sa-i bag tata in gura, cu spatele cocarjat si in diverse pozitii incalcite ca de yoga. (Mamele stiu, ca la inceput!) In camera parca a explodat o bomba de pemparsi, prosoape, scutece, salopete de-ale lui, haine de-alea mele, tetine, biberoane, seringi (l-am hranit o saptamana cu seringa ca era prea mic sa suga din orice…