Am deschis o Heineken si m-am bagat la o baie fierbinte, cu spuma multa, si o carte in brate. Ingerul doarme. L-a rapus Alex, dupa ce a gangurit continuu vreo doua ore, pe mai multe voci dintre care niciuna a lui. E tare scump cum insista el sa ne spuna lucruri, cu o voce ragusita, sugrumata de ceva virus cules de la cresa, printre fornaituri de nas si el rapus.
maine implinesc doua saptamani de cand viata mea a luat o noua turnura. Working-mother. in timp ce mamicile de pe grupul de faceebok participa la conversatii despre cum se cresc mai bine copiii, si la cursuri de alaptat si introdus solide, eu evaluez programe globale si proeicte, raspund la nevoi de adaptare cross-culturala, si in general fac un job ultra-fain, auto-motivata de parca l-am prins pe Dumnezeu de-un picior, si ii multumesc ca m-a scos de la schimbat pemparsi. Orice sedinta mi se pare floare la ureche pe langa a sta acasa cu Nathan, nu ca m-as fi umplut eu de capabilitati peste noapte, ci ca treaba asta cu crescutul de prunci nu-i deloc simpla, ba chiar iti trebuie competente speciale. Nu cred ca se invata oricate carti de mamicitie ai citi, oricate cursuri ai face. E pur on-te-job, cu feedback instant in ras sau plans, trebuie sa te adaptezi rapid, sa iti gasesti puteri nebanuite cand nu mai poti, si in general sa stai noapte de noapte peste program, fara vreo motivatie financiara in plus.
Daca toate angajatele proaspat revenite din maternitate ar fi ca mine, jur ca am revolutiona fundamentele HR-ului. Corporatiile ar cauta cu ardoare mamici proaspete, le-ar angaja in draci pe posturi de conducere, le-ar da pe maini echipe si bugete, responsabilitati de exceptie, caci mamele proaspete au o energie fantastica de a face lucrurile sa se intample, rapid si bine. Nu imi permit intarzieri, ineficienta, povesti inutile. Am nevoie de timpul meu dupa cele 9 ore de lucru, asa ca totul trebuie ingramadit in mod productiv intre 9 si 6. Fara erori si fara regrete.
stiu ca toate lucrurile din viata ni se intampla cu un scop…dar ce trebuie sa invat din acaeasta separare prea timpurie de Nathan, nu cred ca inteleg cu adevarat inca.
Fiecare clipa cu el capata intensitati nebune. si fiecare clipa cu mine e ca un cadou nesperat, pe care asteptam sa-l primesc mai tarziu, macar odata cu primii pasi si primele cuvinte.
No Comments