Miercuri, respiram! Cu Ioana.

Faptul ca femeia asta mai are timp sa fie si mama, pe langa faptul ca face atatea chestii faine si extraordinare pentru parentingul din Romania, pe mine nu conteneste sa ma uimeasca. Cu atat mai mult cu cat, de un an si ceva de cand sunt si eu mama, n-am mai reusit sa citesc din scoarta in scoarta o carte, d-apai sa mai si scriu trei, ca Ioana. Pesemne a descifrat miracolul dilatarii timpului, si nu vrea sa-l dea mai departe:)

Primul semn ca-i o carte buna a fost ca am gatat-o in cateva zile, dupa ce, spuneam, in ultimul an nu am reusit sa ma tin serios de nicio carte intreaga, cu toate strategiile mele de citit ca pe vremurile bune (n.a. dinainte de fi-miu). In cada, dupa ce-l adormeam pe Print, mi se facea asa un dor de odihnit ochii si de plutit in apa cu lene, ca nici ca mai luam vreo carte sa ma obosesc sa-i dau paginile. Dar cartea asta m-a tinut treaza. Am citit in reprize intense: in avion de la Bucuresti la Amsterdam cat mi-a dormit Nathan in brate, in statia de tramvai si-n tramvai in timp ce ne duceam spre ale noastre – eu la birou, el la cresa – ba chiar si in pauza de pranz cand am fugit de toti colegii, ca era musai sa aflu ce mai fac fetele din carte.

Daca ai fost vreodata insarcinata, te vei gasi fara indoiala descrisa bine intre file. Ah, ce-as fi vrut sa citesc romanul asta cand ma perpeleam cu burta la gura si mi se parea ca eu sunt ce mai oropsita dintre fiinte, in timp ce pe toate blogurile mamici perfecte isi etalau talentele multidimensionale! Ah cat de bine a surpins Ioana tipologii de femei din Romania noastra de astazi, si asa-zisele cupluri perfecte care isi mascheaza problemele pentru altii, dar izbucnesc la un moment dat in cautarea iubirii adevarate sau a regasirii de sine. Vai ce bine a scris despre cum te simti insarcinata, si cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ atunci cand e vorba de nastere. Surpinzator doar, si nefiresc, am gasit dorinta a cam multe din doamnele din carte de a naste natural, cand de fapt in Romania lucrurile stau invers. Nici nu ramai bine insarcinata ca ai discount la cezariana, iar copilul ti-e prea mare ca sa nasti natural, si mai porti si ochelari la 1m 50, maica-ta a nascut greu, deci clar nu se poate. Daca nu erai deja convinsa ca doare. Rau de tot.

Doare, dar cand il vezi in brate uiti de toate. Si asa e. Mamele din cartea Ioanei se transforma toate, inca o dovada a faptului ca puii astia de om, cum spune Ioana, au un efect garantat de imbunatatire a materiei feminine, si iti dau toate ideile preconcepute, clocite o viata (si in special in ultimele 9 luni) peste cap. Te lasi de bone si biberoane si ii tii in brate (sau sistem) cat vor ei si inca o secunda 🙂 Legi prietenii cu fetele de la cursul Lamaze, sau de la ora de yoga pentru gravide, si desi sunt individe pe care nu te-ai fi obosit sa le cunosti daca le intalneai in alta situatie, treaba asta cu graviditatea e ca si cand esti complice la o conspiratie mondiala – te uneste trup si suflet cu ceilalti din camera, uneori pentru mai mult decat 9 luni de zile. Mi s-a facut dor de fetele de pe grupul meu secret de facebook de gravide, de mesajele de incurajare si de asteptatul momentului zero, cand bebe se hotaraste sa vina. De el nenascut, de mine facand curat prin casa, asteptandu-l. De confesiuni nebune si de lacrimi scoase la iveala aiurea-n tramvai de hormonii care isi fac de cap. De intalnirile cu mamicile de pe grup si bebeii dupa ce am nascut, alea la care n-am ajuns niciodata ca sunt prea departe de Romania.

Pe scurt, nu doar ca suntem toate in carte, dar daca am fi scris noi cartea asta – fix asa am fi scris-o, ca e telenovela noastra cu parfum de feminitate. Dar slava domnului ca a scris-o Ioana, ca noi niciuna n-am fi scris-o asa de bine.