Cred ca majoritatea gravidelor, ca sa nu spun toate, s-ar putea regasi in ce am sa va povestesc aici. Este ceva de care m-a ferit natura 22 de saptamani.
Hormonii mei s-au revoltat cu putere. Am simtit cum mi se urca la cap un nor de suparare si draci, fara vreun motiv anume. M-a apucat revolta pe ce era in frigider, pe ce nu era in frigider, pe frigiderul in sine. Subit suna de parca are sa-si ia zborul.
Tom si Chilli dorm prea mult. Tom parca si mananca mai mult, de parca el ar fi gravida, nu eu. Ma aplec mai greu sa le pun mancarea in castroane, de la burta, n-au si ei pic de respect fata de gravida.
Apoi vine randul lui Alex. Saracul, nu face altceva decat facea si pana acum. Dar tocmai asta e problema. Eu sunt gravida. Simt subit nevoia de protectie, de atentie. Vreau sa ma simt protejata de toate greutatile vietii. De ce trebuie sa mai spal vase? De ce cand mi-e sete, in toiul noptii, el nu stie dinainte sa-mi sara cu apa la pat, fara ca eu sa fi cuvantat? Si in timp ce doarme, am draci pe el, si simt cum dracii cresc si se inmultesc nestapanit, cateodata nelasandu-ma sa mai dorm.
Din fericire, inca mai zace inca in mine Raluca de dinainte, cea cerebrala. Ea vorbeste tot timpul cu gravida, incercand sa-i bage mintile-n cap. Mintile astea care o iau razna si hoinaresc pe campii-nverzite. Si acum, de exemplu, simt mirosul de flori mangaindu-mi narile, iar iarba alintandu-mi gleznele.
No Comments