Prima ora de yoga pentru gravide m-a adus laolalta cu alte 6 mame-n devenire, diferite prin dimensiuni, dar toate cu burta. Ne-am intins, am inspirat si am expirat in cor, am stat in pozitii rusinoase ca sa simtim muschi anume.
Intr-un cuvant, am avut certitudinea faptului ca starea dezastruoasa in care ma aflu nu se va imbunatati, ci dimpotriva, se va agrava odata cu apropierea de momentul zero, pentru care nicio ora de yoga si niciun curs prenatal nu ma poate pregati. Ar trebui sa ma bucur de momentul prezent, ca e cu siguranta mai bun decat ce-o sa vina. Si mai grav este ca, prezenta cu totul, “in the moment”, am certitudinea faptului ca ceea ce mi se intampla e irversibil, ca o cana sparta careia degeaba vrei sa-i mai legi cioburile.
Rememorez franturi din povestea instructoarei, singura dintre noi actualmente neinsarcinata. Nu este despre a controla nasterea, ci despre a o accepta. A te lasa in voia naturii, a corpului tau care stie mai bine ca tine ce sa faca in acele momente. Slava domnului ca macar cineva stie!
No Comments