Sarcina este motivul unui balans continuu de la agonie la extaz. De la sentimente marunte, mereu altele, care abia iti fac pieptul sa tresara, pana la intense trairi care te coplesesc cu dementa, ca in captivitatea unui vortex. Nu poti controla.
Nu pot decat sa ma las purtata, pentru ca imediat apoi sa ma las rapusa, o adevarata jucarie a trairilor mele, de care nu stiam pana acum. Si ma descopar pe zi ce trece, mirandu-ma toata, mirandu-ma in multe feluri, in cate feluri imi e dat sa ma pot mira, acum ca trairile mele au prins viata.
Miscarile din pantec imi dau fiori. Le-am asteptat sfioasa, apasand cu mana pe carnea tare. Nimic. M-am indoit, m-am entuziasmat si dezamagit iar. M-am resemnat.
Apoi au venit sa ma caute ele, de parca as fi putut vreodata renunta cu adevarat. Simt aripi de fluturi cu tine, Nathan, si parca am voie sa-ti vorbesc.
Nu vreau sa-mi inchipui cum e sa te tin in brate. Cred ca mai avem de impartit inca acelasi corp, pana sa devenim doi. Inchid ochii, in linistea camerei, si te simt ca existi.
No Comments