Cand am descoperit un nou sport in Congo DRC, credeam ca asta mi se poate intampla doar pe teritoriu nebun si strain, unde cultura se intrepatrunde cu cerul inalt. Tin sa anunt ca am descoperit un nou sport al romanilor, aici la noi la Bucuresti.
Inscrierea se face la agentia imobiliara, unde te dai client, si doresti sa inchiriezi un apartament deosebit. Cursa incepe maine, caci esti grabit sa castigi, nu ai niciun moment de pierdut. Pari vadit jenat cand esti intrebat cu ce te ocupi. Te dai studenta sau patron. Evident, doresti sa platesti in avans pe un an. In primul caz, plateste iubitul. In al doilea, banii trebuie sa-ti vina luna viitoare, pe data de 5. Feliciti proprietarii pentru alegerile inspirate si veleitatile de designeri de interior. De pe terasa cu vedere deasupra Bucurestiului, poti trage cu ochiul in camerele cu draperii netrase din Marriott sau face un bird watching de exceptie, pe inserat deasupra Casei Poporului. Te plimbi prin casa mutit de placere, inchipuindu-te la meci in jacuzzi-ul din baie. Pui intrebari incercand sa gasesti hibe si primesti uimit raspuns pentru orice. Cum s-a putut transforma o garsoniera de 42 de metri patrati intr-un spatiu atat de eficient, care sa iti ofere standardele unui american loft chiar aici in inima Bucurestiului?! 325 de euro pe luna chiar e ok pretul, nu mai e nevoie sa negociezi. Dulapul..o! dulapul, iti vor incapea toate negresit si mai ramane si loc…totul e un vis. Vrei sa semnezi acum. Stabilesti ca vii maine cu banii, la ora 19:30.
Cu jumatate de ora inainte, iti inchizi telefonul si nu mai raspunzi agentului imobiliar. Daca insista si te prinde la telefon zilele urmatoare, ii spui fie ca ai avut accident si ca esti in spital, fie ca a intervenit ceva si pleci definitiv din tara. Nu stiai, iti pare foarte rau.
Mi s-a intamplat de 5 ori in ultimele doua saptamani. Acelasi profil de client, agenti imobiliari diferiti, mi-e mai mila de ei decat de mine. Imi spun rusinati ca asa sunt romanii…
In timp ce mi se dau tepe dupa tepe la mine acasa la Bucuresti, la house hunting in Amstredam sunt avertizata ca un accept oral este la fel ca si acceptul scris si ca poate fi atacat de proprietar in instanta. Ne-am tinut de cuvinte cu strictete, sa nu care cumva sa inchiriem vreo casa pe zambete si vorbe. Cand in sfarsit am gasit-o, am facut dovada oficiala a veniturilor, am aratat deschis proprietarului unde lucrez si cat castig, si in ce data imi intra banii in cont. Am acceptat sa imputernicesc Banca sa imi efectueze platile lunar catre proprietar, ca daca nu sunt serioasa am sansa sa ajung in strada, si acolo la Amsterdam e mai frigut decat aici la Bucuresti.
Dau in chirie garsoniera in zona Marriott. Pe bune.
1 Comment
Bine te-am regasit 🙂