M-am urcat pe cantar si am primit vestea proasta de 56.6 kilograme. N-am avut in viata mea asa hal de greutate. Muuult! Ei bine, incerc eu sa ma linistesc – nici gravida n-am mai fost pana acum, asa ca o scuza am. Dar de ce trebuie sa iei 3 kile jumate cand el nu e decat cat un avocado? Cica placenta, singele care pompeaza, apa retinuta in organism, constipatie, treburi imbarligate de femeie insarcinata, culese din cele 10 carti pe care le-am imprastiat prin toata casa, si cu predilectie prin baie.
Daca tot nasc expat, sa ma si informez ca atare. O carte este in franceza, am luat-o intr-o vacanta in Franta din benzinarie la reducere, ca avea o cutie mov cu buline si scria ca e kitul complet pentru “prima data insarcinata”. Am zis: oi tine-o acolo pana la momentul adevarului. Urmeaza 8 carti in romana, primite chiar si in dublu exemplar de la prietenele deja mamici, deja informate. Una singura cumparata de mine, ca mi s-a parut mie mai a catarii, fara vreun argument logic in spate. Altele in engleza, editie olandeza, traduse de centrul de nasteri din cartier.
Diferentele culturale sunt evidente: as vrea o combinatie de du-te vino Romania-Olanda, astia din Franta par mai aproape de Romania, dar nu cu la fel de multe variante. Adica, daca exista mai multe variante diferite din fiecare subiect, alea sunt la romani. Depinde de ce carte citesti. Dar toate ingrijoratoare.
In cartile romanesti e un fel de rau care-i de bine, ca trece si ramai cu pruncul, maxima realizare, iar tu chiar ai sanse sa redevii normala, dar in general e nasol, ca intr-un compendiu de boli in care te convinge ca le ai pe toate – de la greturi la picioare umflate, pete pe fata, dureri de spate, kilograme in exces, stari emotionale contradictorii si dorinta de a-l ucide pe amaratul care te-a lasat bortoasa. In final nasti prin cezariana la Regina Maria, de ce sa iei in calcul nasterea naturala cand e mai bine pentru buzunarul spitalului sa iei pachetul complet? Iei un carut de firma de minim o mie sase sute de euro si il infofolesti bine pe bebe daca iesi afara 30 de minute si sunt doar 20 de grade. Stai in concediu de maternitate doi, chiar trei ani. Ulterior, ca parinte responsabil, decizi in locul lui tot restul vietii, cat poti tu de mult, ca doar stii mai multe.
La astialalti, consistenta si Zen. In toate brosurile olandeze povestea e una si aceeasi – ea ramane, se bucura rau de experienta, merge pe bicla toata sarcina, isi face prietene noi in grupul “Moms in Balance”, face yoga si clase de hipno-nastere cu sotul din saptamana douazeci, apoi naste acasa pe asternuturi igienice trimise in pachet prin posta, cu moasa si sotul de mana. In trei luni se intoarce la munca, chiar daca mai pune lapte la sticla printre sedinte. Pruncul e fericit si purtat in scaunel pe bicla mamei, la 9 grade in vant si ploaie, zi intreaga, de cum isi tine singur capul. Apoi decide singur la ce gradinita vrea sa mearga.
2 Comments
Hahaaha cat de bine ai putut descrie partea cu povestea sarcinii olandezelor
Ohoho și inca ce multe am mai descoperit după postarea asta…:) la final de sarcina concluzionez ca am devenit si eu olandeza, măcar o parte, si a fost foarte sănătos. Multumesc de comment!