O sarbatoream la birou pe M., 50 de ani, ce varsta minunata! Si ce fain sa ai spiritul tot de 20…Unii au darul de trai alte varste, fascinandu-i pe cei din jur. In general -o citeam pe Simona Catrina- traim constransi sau de bunavoie alte varste. O copilarie intreaga am fost prea mica sa fac lucruri. Acum sunt prea mare.La ziua lui M. suntem toți gramada in jurul mesei de bar. Colega mea G., o copila cu aere de adult total, imi atinge burta din greseala. “Mama ce tare e!”Oare credea ca da sa curga, si o tin eu cu vreun suport special?Aceeasi pare interesata de starea mea de graviditate, intrebandu-ma in mod repetat, cu fata ingrijorata, daca totu-i ok. Aproape ma simt prost sa-i spun ca da, ma simt minunat.M-a pus naiba sa-i mai povestesc din dilemele femeii insarcinate, la care am primit sfaturi multiple (haaa?) si incurajari ca lucrurile-s mai simple decat par. Nu zau? Ia sa te vad pe tine bortoasa si mai vorbim.La fel de ignoranta eram si eu inainte. Am facut cadou multe hainute de bebe, fara sa ma gandesc ca peste cateva luni va fi un alt anotimp, ca n-o sa poarte copilul geaca de fas in august. Si ca in iarna următoare n-o sa-l mai incapa.Îmi fac mea culpa pentru toate încercările de a fi empatica cu gravidele, înainte ca eu însămi sa fiu. Pentru toate părerile emise, fie ele si documentate. Pentru toate lucrurile pe care le-am făcut, ca erau greșite. Si pentru toate cele pe care nu le-am făcut, ca erau mai bune ca primele.Vorbind cu draga de Miruna, si povestindu-ne călătoria, abia acum înțeleg cât de diferite suntem, si cât de diferit simțim, chiar si însărcinate in fix aceeași zi.
No Comments