Si e facuta. Il am la san, in brate, in patul lui, in patul meu. Il am, si e tot timpul. Va fi si mai si cand pleacă mama, număr zilele rămase cu niscaiva spaima. După, probabil potopul.
Ca nici cu cel mai cuminte copil din lume, creșterea de prunci nu-i treaba ușoară. Declar după ce mi-a luat o luna sa-mi reinstalez pe telefon aplicațiile pierdute cand s-a resetat aparatul (evident cu fix doua zile înainte sa nasc). Am rămas fără agenda, aplicații, conturi de mail, Facebook, Whatsup, adică un fel de deconectare de care numai bine ca ai nevoie cand aștepți sa naști. Si cand urmează sa trimiți mesaje cu “Hello world, a venit!”
“Cum s-a resetat?” intreaba nelămurit Alex.
“In geanta.”
“Nu zău? Asa singur? Sau același pitic de le face pe toate?”
Da, ce bine e sa ai un pitic d-asta, si sa dai vina pe el.
I-am spus ca de data asta nu m-a mai împresurat uitarea, nici piticul n-a fost, ci eu care am introdus codul greșit cand imi spunea “ultima șansa înainte sa se reseteze la setările din fabrica”. Dar pana acolo, jur ca restul s-a intamplat in geanta. Probabil piticul, ce sa zic?
Dar sa revenim la bebe. Cumintenie, ziceam. Totusi, te tine in priza 24 din 24, cu mici pauze intre alaptari si schimbat de scutece. Si inca n-avem program complex de joaca, plimbat etc. Doar mancat si schimbat de scutece. In doi oameni (eu si mama, draga de mama), uneori in trei (si cu Alex), iar cumintenia e capabila sa ne tina pe toti ocupati.
“Unde-i babetica?” “Nu aia, ailalta…” “Cine a schimbat locul la pampersii albi?” “Ce, nu mai sunt? Da’ parca saptamana trecuta am luat la oferta 3 cutii.” Alex, cum ce numar? A trecut la doi…daa…de doua saptamani deja.” Te rog tine-l sa fac si eu un pipi.” “Mama scoti tu te rog din masina de spalat?”
Ma ia cu nervi uneori. De la foame. Ca se face ora 17 si n-am apucat sa mananc decat cafea. Si Tom si Chilly au mancat de mai multe ori. Mirosea bine conserva aia cand le-am dat ultima oara.
No Comments