Deschizand Jurnalul de sarcina primit in dar de la nasa mea, am inteles de ce capitolul 1 incepe la Sapatamana 5. Atunci se afla vestea, atunci am aflat-o si eu, si am ramas confuza vreo doua zile, nestiind sa interpretez testul de sarcina. Noroc ca am sunat-o pe R. (la randul ei mamica de pui de-un an) ca imi mai lua ceva sa accept sensul celei de-a doua liniute, timida toata. Bun de stiut, nu exista rezultat fals pozitiv.
‘Draga mea, felicitari, esti insarcinata!’
Era sa imi cada telefonul din mana. Nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma ingrijorez. Dar daca oare se inseala? Sa nu ma bucur inainte…ca sa nu ma dezamagesc dupa. La telefon a urmat o descriere a sarcinii in 1000 de cuvinte, ingrijoratoare toate, din care n-am inteles decat o sa ma iingars, o sa fie nasol, merita. Gandurile mele zburau departe, si pe R. o auzeam pe fundal, mamica moderna, extraordinara. Mamica.
Din acea clipa lumea s-a intors cu fundul in sus.
Am o usoara euforie, eu ii spun usoara, insa Alex o considera severa indeajuns. Noi, cei mereu din acelasi film, am intrat acum in filme diferite. Eu intr-o comedie romantica, abia indragostita, fericita, cu un mare zambet suspect la purtator. Plutesc si ma port ca un copil aiurit. Imi vine sa sar, sa dansez in drum, zambesc la trecatori. El e intr-un film politist, cu fata de inspector Gadget, care le stie pe toate si pe care nimic n-o sa-l surprinda. Se uita ciudat la mine de parca as fi alt om.
Sunt.
Si pe el l-a apucat, dar mai tarziu.
No Comments