M-am pregatit de iarna mai mult decat ar fi trebuit, cumparand impulsiv haine groase si bocanci cu talpa dubla. As fi vrut sa ridic, intre pielea mea fina si Amsterdam, un zid de toale care sa ma apere de toate.
Am depozitat trei cutii cu genti fancy pe care le afisam mandra in Romania. Trei Cowboy bags, in culori mohorate si piele groasa purtand inca urmele tabacirii, cuprind acum in interior vrute si nevrute. Le schimb strengareste de pe o parte pe alta, arat ca un postas incarcat de misive ce urmeaza sa fie depuse in aceeasi zi. Ulterior momentului achizitiei, umbrela anti-vant mi se pare prea lunga, prea mare, hidos de asimetrica. O tarasc dupa mine prin tramvaie, o inchid fericita, as vrea s-o indes in geanta si nu incape. As vrea sa am mai multe glugi, la fiecare haina, si mai degraba la fiecare strat, sa-mi creasca glugi pe camasa, pe plover, ca aripile la pasari. As vrea sa zbor uneori, de acasa direct in birou, sau mai degraba sa fiu mai grea, sa nu mai ajung bataia de joc a vantului.
Visez la cele doua fuste lungi de Congo, usoare is vaporoase, in culori tari, trimise de mama prin DHL dupa ce am realizat ca orice din garderoba mea era prea scurt si indecent pentru Acolo. A-ti ascunde gambele de priviri staruitoare se transforma Aici in a te ascunde cu totul sub kile de materiale, pe care sa nu le gasesca vantul si ploaia.
Am mai facut pachete-pachete cu camasi aprins colorate si bluze cu modele, de parca nimic nu poate fi mai comod decat ceva pal, care sa te lase sa treci nevazuta, stergandu-te dintre oameni printre culorile iernii.
Din nou, m-am adaptat.
No Comments