Am primit cadou la baby shower o barza de fetru, destul de hiddoasa de felul ei (de marime naturala, arata de parca ar fi moarta). Cica se pune pe geamul sufrageriei sa se vada din exterior, semn ca aici s-a nascut prunc. Apoi cu litere de-o schioapa, in roz sau albastru, dupa caz, se scrie ceva dedesubt (de obicei numele copilului). Am avut o dilema unde s-o protapesc, astia din Olanda n-au luat in calcul la fabricatie ca expatii au si perdele. Ca in desene animate, aveam o barza lipita de geam, cu ochii-N cruciș, si cu o galma de fund ieșind la noi de după perdea. Vestea ca vine Bebe se poate transmite si fără cuvinte, daca servesti destinatarii mesajului cu paine prajita cu unt si bomboane cip. Da, cip din ala de pe vremea lui Ceasca. Roz sau albastru, dupa caz. Si atunci primești urarile, îmbrățișările si restul cele. Are gust oribil.
Avantajul de a trai intr-o societate multiculturala e evident. Tunsoare mi-am făcut o singura data-n sarcina ( bine, la cum arati in sarcina chair nu mai conteaza freza). Ca, dupa bulgari, ( am si o colega bulgaroaica de m-a luminat) mamele de baieti n-ar trebuie sa se tunda cu pruncu-n pantec. Cat tai din par, harsttt…atata tai si din putulica fiului. Am mai citit eu un articol pe ceva site cunoscut de la noi care zicea ca daca ai treaba mica, de vina e maica-ta, dar zau ca n-avea vreo legatura cu tunsul:) Ala avea legatura doar cu incultura…
Ne-au întrebat la spital, cand mi-era lumea mai draga cu copilul pe piept, abia născut, daca vreau sa iau acasa placenta. Noroc ca ma interesasem înainte care e treaba, si cum unele ar lua-o s-o mănânce sau s-o facă praf de pastile, ca mama ce aur curat e. Nu multumesc. Am asistat in schimb la o lecție de anatomie pe cinste: am văzut unde a sălășluit Nathan 9 luni de zile, cum dormea si respira, cum era fixat la mine-n pântec ca-ntr-un sac de dormit. Daca nășteam in Japonia, imi puneau la pachet cordonul ombilical fără sa ma mai întrebe. Doggy-pack:)
Or fi altii deplasați cu ale lor, dar nici noi nu suntem cu toate țiglele pe casa. Ce e frate treaba asta cu scaldatoarea? Dau Google search sa ma lamuresc.
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene. Toate? Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui (de unde, din rau sau din put, probabil?) Si in apa se mai pun: flori-ca sa fie copilul frumos,bani-ca sa aiba, apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta (ma rog, sa nu discutam aici biserica si curățenia unora de pe la cârma ei), ou-ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare), pietre-ca sa fie puternic, seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale, par de vita, de cal sau lana-ca sa aiba parte de acestea, busuioc-sa miroasa frumos, miere- ca sa fie dulce, lapte-ca sa fie proaspăt, potcoava gasita, inel – ca sa aibe parul cret, grau – ca sa fie cinstit, marar – ca sa fie placut ca mararul in bucate (pai nu era sarea-n bucate?!), menta si romanita – ca sa creasca usor si sa fie sanatos, floare de mac – ca sa doarma bine, seminte de canepa – ca sa creasca repede, pene – ca sa fie usor ca pana, bani si bijuterii – ca sa aiba noroc si parte de avere.
Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Banii sunt luati de catre moasa sau sunt dati altor copii. Deci sunt luati de către moasa. Apoi se sta la masa, unde invitatele aduc ce vor si ce pot copilului. Apoi, tatăl o duce pe nasa acasa si-i da un plocon.
Observ ca tema banilor revine in mod constant. Nu ma mira, doar suntem romani. Dar mai am doua nelămuriri:
Unu: cu atâtea-n copaie, unde mai intra si copilul?
Doi: pentru ce e potcoava si de unde fac rost de ea in Amsterdam?
No Comments